Antonia Tucci


Dialogo tra tre comari che si incontrano al mercato nei giorni di natale

Natale '92

DIALOGO TRA TRE COMARI CHE SI INCONTRANO AL MERCATO NEI GIORNI DI NATALE

I personaggi: Concetta , Filomena, Carmelina (Lina, Angela, Sonia)

Lina: Buon giorno cummà , da quanta tiempe che nce vereme, cumme sta?

Angela: Nun ce male, sule le reume se fanne sentì e mo tenghe sta cossa che me tira e se me ferme nen pozze chiù cammenà . Che vuò fà ! ...E' la vecchiaie ca ze fa sentì ... Ma mo lassà me a j se cunte, e dimme, a do và ?

Lina: A do vaglie? Vaglie a la piazza a 'ccattà caccose pe' Natale. Dumane arrive fì glieme cha fa u suldate e le voglie fa fa proprie nu belle Natale. A proposite, cummà , tenisce chella ricetta de le cauciune che faciste quanne stavame re case abbasce Sant' Antuone?

Angela: E che c'è besuogne de la ricetta? Mo te le riche sùbbete. Ah sine! Ce vuonne du cice cuotte, passate belle belle che nu poche e ciucculate, e nu poche e chella ca chiamene la "frutta condita" e po' pignuole e mele. Ammesteche tutte e ha fatte chella dentre. Po' pe fa la paste, chelle e fore, piglie la farina, facce nu fussetielle, rumpece l'ove, mittece nu poche e nzogne e nu poche e vine bianche. ammassele, facce la panetta, po' , piglia lu laanare, allarghele e che nu bicchiere arreutate, facce tante cierchie. E dente a ogne cierchie mittece na ponte de cucchiare e cice e ciucculate. Chiure u cierchie cumme e na meza luna e je pronte u caucione pe esse fritte entre a nu belle poche d'oglie calle. Quanne po', ze so 'ndurate, lievele, e la case z'arriegne sana sana e nu prufume....

Lina: Grazie cummà re.... sciè beneretta... l'aja propria fa... Ecche pure a cummara Carmelina.

Sonia: Buon giorno, buon giorne cummà , voglie accattà nu poche e capetone, ddu fenuocchie pe' la vegilia, che le voglie cucenà cu u baccalà , e nu poche e cicoria che la vulesse fa cu u brore de allenacce. T'arecuorde quant'era sapurite quille brore che nu poche e furmagge? Mò , roppe ca fa quiste mare e quiste munne 'nte chiù quille sapore..... E che vuò fa... Na vota ca chille povere 'alline e 'allenacce le fanne cresce a forza denta a chille capannune che pà rene trene sempe appiccecate. Le povere bestie z'anna strafucà chella purcaria, notte e juorne, senza fermarze maje.. Se le lasse nu poche e cchiù ammandate cu u cupierchie, quanne u arape... la puzze ze spreca. Ate ch'addore...!!!!
Ma che vuò fa? "Questo è il progresso...."
Mo famme i... e ne m'aja scurdà d'accattà pure nu poche e terrone du Pape pe' quille povere vecchiarielle e pateme, ca 'nte riente e nnà cumme acciaccà .
Arrivederce, arrivederce e tante augurie e Buon Natale a tutte quante.


Natale '92

Tutte cà gne a stu munne
Proprie mò so' passate per la Porta Mancina
Cumme è cagnata! Tutta bianca, pulita, che
cierte belle lampiune! Ne la recanusce chiù
Sine po' esse pure bella ma senza nu poche
r'ammuine è fredda è na via cumme
e tante aute.

Prima eva nera pe' la ruscia de le carvune
che vennè ia "Soccorsa" e pe 'u fume de 'u furne
de Neculine Palazze. Ma quanta baldoria!
Chi jva e chi meniva! E tutte chille figlie
de Surgella? Chi steja ncoppa a na seggia
vecchia, che a stiente ze ammanteneja, chi
mmieze a la vija, chi a nu spicule e chi
a nante. Arreigneine la rua!
Tutte aspettà vene a la mamma che le purtava
cacche cosa, che le reia na carezza, che le riceva na parola bella mentre purtava la scruffeta 'ncape, chiena de panielle de
pane che z'aveja cocere a u furne.
Quanta fatija ha fatte chella povera
Carmela! Cumme eva pesante quille pane
quanne aveja saglì dalla casa de Marija
Pezzanera a chella de Felicielle!
Po', Neculine chiamatte a Mmaculata
e tutte e du z'aiutavene a j piglià e a
repurtà u pane.
Quanne tutte eva pronte: furne e pasta de
pane crisciute entre a le cistarelle, ze arapija
la occa roscia de lu furne, ze luava u fuoche,
ze pulija che nu stracce 'mbusse e senza perde
tiempe, eva pronte la pala pe 'nfurnà , prima le pizze semplici,
po' chelle che la pé mmarola a all'uteme 'u pane.
E chiane chiane, la Porta Mancina z'arreijgneia
de n'addore.....
Nen te riche po' quanne eva Natale e Pasqua!
Nen ce putija passà ca te menija na ulija!
Eva iuste nu buche quille furne, ma quanta pane e pizze
ha fatte!
Mentre 'u pane ze cuceija, Carmela ze 'uardave a le
figlie e a 'u marite Surgillo quasce sempre mbriache. E
pò arrecumenzava a j ncoppe e sotte a repurtà 'u pane:
cierte rote de quattre o cinghe chile t'avea bastà almene
na settemana. E quante é vene sapurite chille felle de pane
chu nu poche d'oglie ncoppe o dentre a u latte o abbrustelete!
Evene prime, seconde e frutta.
po' pe arrecanosce la panielle de pane de la gente, la furnara faceja
nu buche, du buche, tre buche, nu pizzeche, du pizzeche, tre pizzeche
o nate segnale.
Mo è finite tutte cose: de juorne è morta chella rua, ma de notte le
giuvene vanne e vienne pe ze j a sturdì dentre a na casa, proprie rempette
a Soccorsa la carvunarara che zi chiamama "INSONNIA".
E cumme cù rrene re stù bbete a perde veramente tiempe e suonne, sante
beneritte! E po' ricene ca tienne u"saurimente" e nen accù cchiene niente!
Cumme cagna stu munne!